Tudor Pană – Violonist

101

Tudor Pană, născut la 1 ianuarie 1930, în Glodeanu-Siliștea jud. Buzău, a fost un dirijor și violonist virtuoz român ce provine din familia violonistului Vasile Pană, avândul ca frate pe  acordeonistului Iocovache Pană.

Copil fiind, Tudor Pană a început la vârsta de 7 ani să studieze vioara, acordeonul și pianul, însă ajuns la vârsta de 15 ani decide să se dedice viorii.

În 1949, la vârsta de 19 ani, a fost angajat prin concurs la Ansamblul „Barbu Lăutaru” al Institutului de Etnografie și Folclor, iar în 1951, la vârsta de 21 de ani a devenit membru al Ansamblului Ciocârlia al Ministerului de Interne, alături de care rămâne până la vârsta de 44 de ani. Marele noroc al artistului Tudor Pană a fost că talentul său a fost descoperit și evaluat just de mari dirijori ai vremii ca: Nicu Stănescu, Victor Predescu sau Ionel Budișteanu.

Din 1953 devine membru al Ansamblului Tineretului cu care cucerește medalii de aur la Festivalul de Folclor București, Welt Folklore Festival din Viena și la Festivalul Internațional din Helsinki, în calitate de violonist, solist și dirijor.

Tudor Pană a cântat în turneele susținute alături de ansamblul Ciocârlia în companii selecte, alături de mari interpreți ca: Ion Cristoreanu, Maria Butaciu, Florea Cioacă, Gheorghe Cioacă, Nae Cioacă, Simion Stanciu, Ilie Udilă, Ion Șerban sau Ilie Alecu.

Totusi, Tudor Pana, a fost un violonist care mereu s-a întors în „cârciumă”, acolo unde putea să cânte liber, fără alte rigori decât cele ale unei estetici proprii, cu măiestrie artistică, sinceritate şi fineţe în exprimarea unui repertoriu variat şi deosebit de bogat, având alături tarafuri sau orchestre de excepţie.

Tudor Pană a cântat mulți ani cu pianistul și bunul său prieten Gică Rădulescu la Hotel „Bulevard”, la restaurantul „Diplomat” în cadrul hotelului „Athenee Palace”, cu vioara sa, obținând ropote de aplauze din partea publicului. În perioada 1989 – 2000 cântă la restaurantul „Pescăruș”, alături de Petrică Pană, Mandy Pană (fiii săi), Petrișor Stanciu, Bebe Stanciu și Georgian Stanciu (nepoții săi).

Tudor Pană nu iubea „play”-ul, el dorea să cânte „live”, în direct, ca să poată exprima în plentitudinea forței și a sensibilității cu care era înzestrat. Aceste calități i-au fost remarcate și de mari personalități ca: Leopold Stokovski, Ivry Gitlis, Ion Voicu, Iosif Conta, savantul român din America, George Palade.

Rămâne ultimul mare maestru al viorii lăutăreşti de concert, model viu pentru cei ce au continuat pe urmele sale „vioara ţigănească cu gulere albe”: Marin Alexandru şi Corneliu „Barzote” Niculescu.

Se stinge din viață la 11 noiembrie 2005 în București, lăsând în urmă cântecele și sunetul cald al viorii sale.

Discografia violonistului Tudor Pană cuprinde discuri de vinil, benzi de magnetofon, CD-uri, ce conțin înregistrări realizate la casa de discuri Electrecord și la Societatea Română de Radiodifuziune.

Prima melodie înregistrată de artist este Hora Spiccato în anul 1965, alături de ansamblul Ciocârlia.

În anul 2010 Casa de Discuri Electrecord scoate pe piață ultimul compact disc cu cele mai cunoscute și apreciate melodii ale lui Tudor Pană. Pe acest compact disc putem găsi melodiile:

1. Cântec la masa mare
2. Țigăneasca de la Pogoanele
3. A bre nane, a bre dade
4. Hora dinspre ziuă
5. Hora lui Dobrică
6. Sârba muntenească
7. Jalea țiganului
8. Sârba de ascultare
9. Hora lăutărească
10. Sârba lui Pompieru (Costică Pompieru)
11. Hora lui Mitică Fieraru
12. Inimioară, inimioară
13. Vecină, dragă vecină
14. Cântec din Argeș
15. Șapte vai și-o vale-adâncă
16. Hora ca pe Ialomița
17. Bălănuș, bălan
18. Colo-n vale-n Perieți
19. Hora de joc
20. Doina Oltului
21. Au plecat olteni la coasă
22. Hora staccato
23. Ciocârlia
24. Hora spiccato.


Tudor Pană a primit în perioada anilor 1975 – 1987 Ordinul “Meritul Cultural” si Ordinul Muncii de la Ministrul Culturii, respectiv Statul Roman.

„Tudor Pană — o viață în slujba artei!
Un violonist cu o sensibilitate deosebită, un virtuoz, un poet, unul dintre cei mai talentați interpreți ai muzicii lăutărești. Fără îndoială, un maestru al corzilor care te farmecă și te fascinează de fiecare dată când îi asculți muzica.”

—Voicu Enăchescu — dirijor al corului „Preludiu”

„… Urmărind unul dintre concertele Ansamblului „Ciocârlia”, Leopold Stokowsky, marele dirijor american a spus:
Este un mare noroc că, în circumstanțele actuale, cineva și-a asumat sarcina de a păstra și prezenta cele mai reprezentative comori ale folclorului românesc …
… Tudor Pană este unul dintre acești păstrători.”

—Eugen Gal — teleast, etnomuzicolog

„Adevărat reprezentant al înaltei dinastii muzicale, violonistul Tudor Pană și-a dedicat întreaga viață artei sunetelor. Ca și faimoșii săi înaintaști Nicolae Buică, Grigoraș Dinicu, George Boulanger, Nicu Stănescu, Ionel Budișteanu și alții, Tudor Pană a contribuit la păstrarea folclorului tradițional, moștenit și valorificat până în zilele noastre.
Tudor Pană a cunoscut succesul chiar din tinerețe la Ansamblul „Ciocârlia”. El a preluat creația artistică a precedesorilor săi și a dus-o pe noi culmi ale perfecțiunii prin interpretarea viorii sale, admirată atât acasă, cât și în străinătate”

—Constantin Arvinte — compozitor

Sursă: Wikipedia.org

SHARE