Tradiții și Obiceiuri în Ajunul Crăciunului

352

colindatorii in ajunul craciunuluiCrăciunul este una dintre cele mai importante sărbători din lumea creștină. La sate sunt păstrate mult mai bine datinile acestei perioade a anului. Începând cu 20 decembrie, de Ignat, când se taie porcul, în casele românești se simte apropierea Crăciunului. Începe să miroasă a afumătură, a sarmale și a cozonaci, bucate ce se vor servi la masa de Crăciun.

Una dintre cele mai răspândite tradiții la români este colindatul, un ritual păstrat din moși-strămoși, compus din texte ceremoniale, dansuri și gesturi. Încă de Ignat, tobele răsună tare și copiii repetă colindele. În Noaptea de Ajun cu traista după gât, cu bâta în mâna și căciula pe urechi, colindătorii merg din casă-n casă și cântă colinde la ferestrele luminate. Cu acest prilej, gazda le împarte colindețe: covrigi, nuci, mere, colăcei de făina frământați și copți chiar în acea noapte, denumiți pițărăi. De la acest nume, această datină, ajunul Crăciunului mai poartă și numele de “Ziua de pițărăi”

În ajunul Crăciunului, ca și în ajunul Anului Nou, în toate provinciile românești copiii formează grupuri și pornesc pe la casele gospodarilor cântând cântece ce au refrenuri ca: „Florile dalbe”, „Lerui ler”, „Ziurel de ziuă” ori „Moș Ajunul”, „Bună dimineața la Moş Ajun”, „Neațaluș” și „Steaua”. În seara de Ajun, în pragul casei este așezat un vas cu grâu, peste care trec colindătorii. În zilele următoare, grâul este dat animalelor, pentru a avea spor, ca și colindătorii.

Apropierea Sărbătorii Nașterii Domnului este un prilej pentru gospodinele din unele zone ale țării de a-și primeni și împodobi casele, de a agăța de grindă sau de streașină crenguțe de busuioc, levănțică sau mentă ca să poarte noroc celor din casă, dar și ca să parfumeze aerul încăperilor. Obiceiul împodobitului bradului de Crăciun a fost împrumutat și se presupune că ar aparține de fapt lumii germane păgâne, de unde a fost treptat asimilat de creștinism. La noi, datina împodobirii unui pom sau a unei ramuri verzi se întâlnea numai la nuntă sau la moartea unui flăcău sau fete mari. După primul război mondial acest obicei s-a răspândit pe tot teritoriul țării.

În noaptea de Crăciun, pe masă se pune un colăcel, în care se înfige un cuțit. De asemenea, pâinea așezată sub masă simbolizează norocul pentru întreaga familie, iar grâul e pus sub fața de masă pentru ca noul an să aducă recolte bune și belșug. Masa trebuie să rămână întinsă toată noaptea, iar cine are șemineu lasă focul aprins. Ca să le vină pețitori, din Ajunul Crăciunului și până la Iordan (Bobotează), fetele mătură casa de la prag înspre răsărit. În aceste două săptămâni este bine ca fetele mari să nu dea gunoiul afară din casă.

În ziua de Ajun, femeile ies în livadă cu mâinile pline de aluat și ating fiecare pom spunând: “Cum sunt mâinile mele pline cu aluat, așa să fie pomii încărcați cu rod la anul”.

În această seară, fetele pot face vrăji ca să își afle ursitul. Fata trebuie să postească toată ziua. Seara, prima îmbucătură luată în gură trebuie să o pună în brâu, iar când se duce la culcare trebuie să întindă brâul pe jos și să facă trei mătănii peste el și să zică:

Brâu, brâușorul meu,

Arata-mi pe ursitorul meu,

Care-i dat de Dumnezeu,

În vis să-l visez,

Aievea să-l văz.

iar apoi se culcă, având nădejde că-și va visa ursitul.

Pentru Ajunul Crăciunului gospodarii își strâng de prin sat toate lucrurile care le aveau date cu împrumut, pentru ca sfintele sărbători să le găsească acasă, căci altfel, se crede că ele vor plânge și că proprietarii vor avea pagubă tot anul.

Coșurile se mătură și funinginea se aruncă prin vie, ca vara să încarce via cu struguri, după cum a fost încărcat coșul cu fu­ningine. Alții pun această funingine la rădăcina pomilor, ca să se încarce pomii de poame; alții o aruncă pe sub pomi și pe straturile de legume, ca să nu facă viermi și mai ales ca puricii să nu mănânce verdeața și rodul. Cenușa se dă afară în această zi, numai după ce se dă de pomană sare și ceapă. Unele gospodine păs­trează această cenușă, pe care o strâng de pe vatră pe nemâncate și o amestecă cu gunoiul ce-l strâng din casa, iar primăvara, când sădesc straturile pentru semănături, presară cenușa și gunoiu peste ele și zic:

“Cum n-am mâncat eu diminețile ajunurile, așa să nu-mi mănânce nici o lighioană roadele”.

În noaptea de Crăciun, spun bătrânii, se deschide cerul. Cei buni îl văd pe Dumnezeu stând la masă cu îngerii și sfinții. Roagă-te la miezul nopții, iar rugăciunea ta nu va rămâne fără răspuns.

SHARE