Tradiții de Ignat – 20 Decembrie

234

sarbatoarea ignatuluiÎn data de 20 decembrie sărbătorim Ignatul, zi în care are loc tăierea porcului din gospodărie. Ignatul, în denumirea populară, se mai numește Inătoarea sau Ignatul porcilor, căci în această zi se sacrifică porcii pentru a pregăti bucatele care vor poposi pe masa de Crăciun și de Revelion. Această tradiție de sacrificare a porcului în ziua de Ignat este o practică din vremuri foarte vechi, care a rămas în datinile românilor.

Istoricii consideră că obiceiul tăierii porcului din ziua de Ignat își află rădăcinile în tradițiile antichității romane. Lumea romană practica acest sacrificiu la Saturnalii, între 17 și 30 decembrie, consacrându-l lui Saturn, la origine zeu al semănăturilor. Porcul însuși era socotit ca întruchipare a acestei divinități, a cărei moarte și reînviere se consumă la cumpăna dintre ani.

În credința vechilor daci, porcul era sacrificat ca simbol al divinității întunericului, care slăbea puterea Soarelui în cea mai scurtă zi a anului, la solstițiul de iarnă. Pentru a veni în ajutorul Soarelui, oamenii sacrificau porci. Acest ritual al înjunghierii porcului nu avea ca scop îndestularea familiei cu hrană, caci el amintea de jertfele aduse în antichitate zeităților care se nășteau și mureau în perioadele de înnoire a timpului calendaristic. După aceea, ziua începea să crească și Crăciunul devenea o sărbătoare a luminii și a vieții.

În religia creștin-ortodoxă este prăznuit, în această zi, Sfântul Mucenic Ignatie Teoforu, urmaș al apostolilor, patriarh al Bisericii Antiohiei și ucenic al Sfântului Evanghelist Ioan.

Ca fiecare sărbătoare românească și Ignatul este o sărbătoare plină de obiceiuri, legende și superstiții. În ajun de Ignat, în unele regiuni ale tării, se păstrează obiceiul conform căruia în fiecare casă trebuie să se fiarbă grâu, grâu pe care stăpânul casei trebuie să-l tămâie și să-l binecuvânteze. Toți ai casei vor trebui să mânce din acest grâu, iar ceea ce rămâne se va arunca dimineața la păsări, astfel vor fi feriți de necazuri și supărări.

Ziua de Ignat începe de dimineață, când gospodarii vor scoate animalul de sacrificiu în curte şi vor pregăti locul special unde porcul urmează a fi pârjolit după tăiere. Se spune că nu este bine ca printre cei care asistă la tăierea porcului să fie persoane miloase sau femei, căci atunci porcul va muri greu și carnea lui nu va mai fi la fel de bună. După ce porcul a fost pârlit întreg, gospodina va separa slănina, carnea, organele, picioarele şi capul pentru a le prepara. Slănina se sărează, carnea se separă în funcție de preparatul culinar pentru care este destinată: sarmale, fripturi, pomana porcului, cârnați sau piftie. După tăiere se bea țuică fiartă și vin, iar mai apoi, după ce treaba în gospodărie este gata, se servește pomana porcului, bucățele de carne proaspăt tăiată și prăjită în propria grăsime.

De Ignat se obișnuiește ca, după ce este gata de pârlit, să se pună un țol peste porc și să se suie pe el cei mici, să se veselească, pentru ca porcul să fie mâncat cu poftă. Tot atunci se ia bășica porcului și se pun grăunțe în ea, după care se pune la uscat. Se zice că după câtă gălăgie face bășica, atâta veselie și bucurie va fi în casă. În ziua de Ignat nu se lucrează. Dacă cineva lucrează în ziua de Ignat, se spune că va cădea bolnav și va avea convulsii, la fel ca porcul când este tăiat.

În casă este adusă mai întâi căpățâna porcului cu râtul înainte, ca să meargă bine treaba în gospodărie. În credința populară, diferite organe sau părți din carnea porcului tăiat sunt utilizate ca remedii în tratarea unor boli ale oamenilor și animalelor: untura de la porcul negru e bună pentru sănătatea oilor; o bucată din untura de porc negru era dusă la biserică de Bobotează, pentru a fi sfințită fiind apoi leac pentru cei care aveau dureri de picioare ori junghiuri; sângele porcului, amestecat cu mei și lăsat să se usuce, era folosit pentru a-i afuma pe copiii care se speriau sau aveau guturai; cu parul de porc se afumau copiii atunci când erau deochiați; despre ficatul porcului se spune ca este bun pentru vindecarea anemiei sau a lipsei poftei de mâncare

În ziua de Ignat există obiceiul conform căruia gospodinele trebuie să dea de pomană o strachină de făină și o mână de sare pentru ca porcii care au rămas în viață sa fie feriți de boli, iar rodul casei să fie spornic și în anul ce va urma.

Ignatul sau tăierea porcilor reprezintă o tradiție veche cu multiple obiceiuri, datini și superstiții, o tradiție pe care noi români o respectăm în fiecare an.

SHARE