Marcel Budală – Biografie

458

Marcel Budala s-a născut la 9 iulie 1926 în Câmpina, jud. Prahova.

La doar 7 ani, în 1933, începe să cânte la pian iar în 1940 renunță la pian în favoarea acordeonului. Astfel, alături de Gheorghiță Trandafir, Marcel Budală devine unul din primii acordeoniști din București (în jurul anilor ’46 – ’47).

Marcel Budală, după terminarea liceului în 1946 în București, este încadrat în orchestra de muzică populară a Direcției Generale a Serviciului Muncii, dirijată în perioada de Iancsi Korosy, iar trei ani mai târziu este angajat în cadrul Orchestrei de Muzică Populară a Radiodifuziunii.

În paralel cu programele în direct de la radio, alături de lăutarii vremii lui, Marcel Budală cânta în marile restaurante bucureștene muzica clasică din repertoriul internațional, fiind capabil să susțină în programul său romanțe, valsuri, polci, mazurci. Marcel Budală este acordeonistul cu cea mai bogată discografie, dar și un acompaniator al marilor soliști atât instrumentiști, cât și vocali.

Arta muzicală a lui Marcel Budală poate fi considerată ca fiind emblematică pentru o perioada de „clasicism” a muzicii populare de concert. Importante sunt respectarea tempoului just al jocului și cântecului, caracterului și locului formulelor ornamentale specifice, unei frazări firești și neostentative și folosirii elementelor tehnice de virtuozitate în scop expresiv și nu pentru paradă.

Meșter al melodiilor lăutărești, Marcel Budală interpreta melodii cu precădere muntenești, însă din repertoriu acestuia nu lipseau nici melodiile din nordul moldovei, dar și din zona dunăreană și dobrogeană.

Marcel Budală moare la data de 6 ianuarie 1989 la București.

Discografia acordeonistului Marcel Budală însumează numeroase apariții discografice (discuri, benzi de magnetofon, casete audio, CD-uri) ce conțin înregistrări efectuate în perioada 1955-1984, la casa de discuri Electrecord și la Radiodifuziunea Română.

În fonoteca radio există piese celebre precum “Cimpoiul”, o piesă în care acordeonistul imită cimpoiul cu ajutorul unei tehnici speciale, denumită în termeni muzicali glissando, procedeu de trecere rapidă, la instrumentele cu coarde sau la pian, de la un sunet la altul prin alunecarea unui deget, respectiv a unghiei degetului arătător peste toate sunetele, dar și:


Marcel Budală primește în anul 1968 medalia Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a.

Gabi Luncă binecunoscuta repre­zen­tantă a muzicii lăutărești a cântat alături de Marcel Budală și spune într-un interviu: mi-l amintesc ca pe un desăvârșit interpret al acordeonului. O fire deschisă, sinceră, un talent excepțional. Nu poți uita ușor acei oamenii deosebiți care ți-au fost colegi de scenă și cu care la un moment dat al vieții tale ai împărțit bucurii și necazuri”.

Sandu Alexandru, artist instrumentist la Ansamblul Doina al Armatei, actualmente pensionar, povestește: “Sigur că îmi amintesc de Marcel Budală, un mare artist, un mare instrumentist. Cred că altul ca el nu se va mai naște. Toată lumea își amintește de maniera cu totul specială cu care interpreta la acordeon «Hora Bucureștilor».

SHARE