Farsele feciorilor satului pentru gazdele care n-au primit cu colinda

41

farsa feciorilor - car in podul caseiAcum ceva timp, exista obiceiul ca, între Crăciun și Bobotează, feciorii satului să umble pe la casele celor care nu i-au primit cu colinda și să le facă diferite farse. Tradiția se practica prin satele sălăjene Valcău de Jos și Iaz, dar, probabil, și în alte comunități rurale. Era considerată un fel de revanșă pentru că le-a fost refuzată colinda. Aceste farse se făceau doar pe timpul nopții, nu numai pentru a nu fi prinși, ci și pentru a umple farsa respectivă de mister. Și cum mai demult iluminarea stradală se făcea la lumina lămpașului, e de înțeles că în bezna creată, feciorii își puteau face „făcutele” nestingheriți.

Și pentru că am întâlnit un asemenea fecior, cunoscător al acestor datini, care a și participat la crearea unor farse dintre cele mai savuroase, ne propunem ca, în rândurile următoare să transmitem mai departe întâmplările povestite:

Car în poduʼ șurii

Într-un an, feciorii s-au dus la o casă, au intrat în curte, și, văzând un car, s-au gândit să-l dezasambleze și să-l urce în șură, unde l-au construit la loc. Dimineața, gazdele și-au văzut caruʼ cocoțat în poduʼ șurii, și mare le-a fost mirarea, neputându-și explica cum a ajuns acolo.

Minunea lemnelor picate din cer

O altă întâmplare ne spune cum, într-o noapte, feciorii au purtat și au stivuit toate lemnele din gospodăria unei familii care, de curând, își cumpărase lemne de foc, în curtea unei bătrânici sărace care stătea vizavi de familia respectivă. Când a ieșit nănuța din casă și a văzut lemnele, a început să se închine și să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru minunea pe care a făcut-o, în timp ce vecinii de peste drum, păgubiții, se întrebau nedumeriți cum au ajuns lemnele lor în curtea bătrânicii.

Se mutau porțile din loc

Un alt obicei cunoscut de feciori era să mute porțile din loc și să le monteze la o altă casă. Mai amuzant a fost când o familie și-a găsit poarta-n vale, iar cum poarta era din lemn, și s-a umplut de apă, ne putem imagina ce operațiune de scoatere a porții o fi urmat.

Clanța legată cu sârmă

Ultima ispravă povestită de interlocutorul nostru a fost despre felul în care au reușit să lege cu sârmă clanța de la ușa porții de suportul de metal al viei și cum au început să bată cu pumnii și picioarele în poartă. Gazdele, nervoase, dorind să deschidă poarta ca să vadă ce se întâmplă, au tot smucit-o, fără să reușească să o deschidă, lucru care i-a enervat foarte tare și a generat replici colorate.

Autor: Ioana Gale

Sursă: Sălajul pur și simplu

SHARE