Emil Gavriș – Biografie

122

Emil Gavriș s-a născut la 28 martie 1915 în satul Chelința (jud. Maramureș). Tatăl său, învăţătorul Augustin Gavriş, l-a iniţiat în tainele viorii. A continuat să studieze vioara în decursul studiilor la Liceul “Mihai Eminescu” din Satu Mare, cu profesorul Adrian Damian, directorul Conservatorului “Vasile Lucaciu” din localitate.

Emil Gavriș și-a luat licenţă în cadrul Facultăţii de Drept din Cluj şi la Bucureşti doctoratul. A ocupat diferite funcții administrative în Ministerul Învăţământului: șef serviciu, director adjunct și inspector.

Înclinațiile muzicale și le-a pus în valoare în calitate de solist de muzică populară. A debutat la 29 iulie 1945, la Radio România, unde s-a bucurat de o largă popularitate, devenind colaborator activ al Radioteleviziunii Române.

Emil Gavriș se numără printre cei dintâi soliști care au valorificat cântecul specific ținuturilor septentrionale ale Transilvaniei, începând cu cântecele localității natale, așezată pe valea Someșului, nu departe de extremitatea de miazăzi a județului Maramureș.

Şi-a completat fără preget repertoriul şi cu piese din alte ţinuturi ale ţării, precum şi cu numeroase prelucrări şi creaţii proprii, cultivând cu precădere melodiile vesele cu poezii şăgalnice. Un mănunchi de 22 din cântecele sale a fost publicat de Editura muzicală în 1962 în broşura intitulată Cântece populare din repertoriul lui Emil Gavriş.

A desfăşurat o bogată activitate de solist popular permanent al mai multor instituţii muzicale:

  • Teatrul muzical “Constantin Tănase” (1951-1954),
  • Orchestra de muzică populară “Barbu Lăutaru” a Filarmonicii de Stat “George Enescu” (1954-1961 şi 1967-1970,
  • Ansamblul “Rapsodia Română” (din 1970).

A participat la turnee în ţară şi străinătate: U.R.S.S., Cehoslovacia, Germania , Austria , Iugoslavia. Grecia, Italia , Israel ş.a.

Emil Gavriş a condus, în calitate de dirijor, o seamă de orchestre de muzică populară, astfel:

  • Orchestra de muzică populară a Radiodifuziunii (1952),
  • Ansamblul de cântece şi dansuri “Brâuleţul’ din Constanţa (1965-1967),
  • Orchestra “Doina Argeşului” din Piteşti (1967-1968),
  • Orchestra de muzică populară a Filarmonicii de Stat din Arad (în numeroase concerte, între anii 1963-1973),
  • Orchestra “Doina Ilfovului” din Bucureşti;
  • de asemenea și orchestre populare de amatori, printre care și cea a Clubului Sindicatelor din Învățământ din Capitală (1950-1955).

Emil Gavriş a desfășurat o bogată activitate componistică: coruri, cântece pentru tineret, piese concertante pentru vioară şi pian, romanţe pentru voce şi pian, pe versuri de poeţi români.

A decedat în anul 1989.

Discografia cântărețului Emil Gavriș cuprinde discuri de gramofon, viniluri, benzi de magnetofon, CD-uri, DVD-uri, ce conțin înregistrări efectuate în România la casa de discuri Electrecord și la Societatea Română de Radiodifuziune.

Emil Gavriș a înregistrat aproximativ 130 de cântece, cele mai multe dintre ele ci casa de discuri Electrecord (peste 90).


Bogata activitate desfăşurată de Emil Gavriş a fost cinstită cu o seamă de distincţii:

  • Ordinul Muncii (1954),
  • Medalia “Eliberarea de sub jugul fascist” (1954),
  • Ordinul “Meritul cultural” (1968),
  • Premiul “Concursului de creaţie pentru tineret”, pentru lucrarea Tinerii drumeţi (1977).

SHARE